Ce boală este SLA?

SLA - scleroza laterală amiotrofică, este o neuropatie paralitică, boală care atacă cel mai frecvent motoneuronii - celulele nervoase care controlează mişcările voluntare. În cazul acestei maladii, celulele nervoase – neuronii, degenerează sau mor, devenind incapabili să mai transmită impulsuri nervoase la muşchi. Aceasta poate progresa până la paralizie şi deces. Boala, care cel mai frecvent debutează după vârsta de 50 de ani, dar poate apărea şi  mai devreme, se declanşează brusc şi afectează oameni altfel sănătoşi.

Prof. dr. Yaşar Kütükçü  şi dr. Hale Alpsan Gökmen, specialişti în neurologie la Anadolu Medical Center au explicat că boala porneşte de la muşchii mici ai mâinii şi bolnavii se adresează medicului invocând senzaţia de slăbiciune şi lipsa de putere în mâini. Un simptom tipic este şi tremuratul muşchilor.

„SLA este o boală care progresează de-a lungul anilor şi atunci când sunt afectate celulele nervoase care merg la diferiţi muşchi, încep sa apară diferite simptome. De obicei, în decurs de 3-4 ani sunt afectaţi şi  muşchii responsabili cu înghiţirea şi cu respiraţia şi atunci pacientul poate avea nevoie de un dispozitiv ca să respire liniştit”, informează specialiştii.

Procesul de evoluţie a bolii variază de la o persoană la alta; specialiştii arată că, deşi rareori, acest proces poate dura la unii pacienţi şi 20-30 de ani. La început, simptomele se aseamănă cu simptomele multor altor boli şi din această cauză este necesar ca pacientul să fie examinat cu atenţie. Pentru punerea diagnosticului sunt foarte importante rezultatele analizelor clinice şi EMG (electromiografia). Cea mai importantă caracteristică a bolii este că, chiar şi în stadiile avansate ale SLA, funcţiile cerebrale si memoria nu sunt afectate.

Specialiştii spun că SLA se întâlneşte cel mai frecvent la persoane de 40-50 de ani, preponderent la bărbaţi. „Cauza bolii nu este cunoscută încă, dar este cunoscut rolul mutaţiei formate în genele care produc enzima Cu/Zn-SOD”. Specialiştii menţionează că există medicamente care se utilizează în tratamentul bolii în scopul de a-i încetini evoluţia, dar în întreaga lume continuă cercetările pentru a fi găsit un tratament mai bun.

Prof. dr. Yaşar Kütükçü  şi dr. Gökmen au informat că cea mai importantă parte a tratamentului este de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacientului. „În acest proces trebuie să se creeze suportul necesar pentru funcţiile vitale, cum ar fi înghiţirea şi respiraţia, pe care noi îl numim tratament de susţinere. Pentru îmbunătăţirea confortului de viaţă al pacienţilor, de mare importanţă este punerea în aplicare a tratamentului de susţinere: terapia contra durerii, terapia fizică pentru menţinerea funcţiei musculare şi altele".